noua poezie basarabeana: IULIAN FRUNTASU

Iulian FRUNTAŞU

Născut la 5 iulie 1970 în Chişinău. Autor al volumelor    * Beata în marsupiu, 1996.    * O istorie etnopolitică a Basarabiei: 1812 – 2002, 2002.    * St. B.B., 2006.Toate apărute la editura Cartier.

xxxx

Are să vină încet rumegînd reproşuri pe care nu le ascultă nimeni

Dezintegrîndu-se ca o uniune sovietică scuipînd pe scară

Sînge coagulat

Pe praf chiştoace gumele orbit şi urina pisicilor

Urma lui ca o inimă ce se scufundă ca o atlantidă netrebuincioasă

La bucătărie va face un ceai va opri radioul care transmite

freiburger

barockorchester consort

va scăpa printre puţinii dinţi pizda mă-sii de fascişti

are să-şi aprindă o ţigară belomorkanal şi va privi afară

unde copii se joacă fredonînd I want to move it move it

va rămîne nemişcat pînă la miezul nopţii desperat

va repeta întruna cauza cauza noastră a fost dreaptă

ca să moară cel puţin drept  cu steluţă deasupra mormîntului

mîine dimineaţă cineva va cumpăra ziarul pravda  şi i-l va pune

în uşă.

POEM

Corpul ei de mercur îl cuprindeam se lipea de mine cu

Toată pielea pe care o avea era o reflectare invers proporţională

A corpului meu dumnezeu mă gîndeam ea mă aşteaptă atît de mult

Încît zilele pe care le-am pierdut respingînd-o sunt ca picăturile

ce curg din robinetul defectat în stare

să mă scoată din minţi

corpul ei fără oase flexibil moale tremurător mă căuta prin noapte

şi se ghemuia lîngă mine aşteptînd să-l mîngîi să-l mîngîi să-l iubesc aşa

cum n-a făcut-o nimeni pînă atunci

corpul ei flămînd de parcă adunase în sine dorul călugăriţelor

din toate timpurile şi din toate chiliile întunecate şi reci

corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de însăşi existenţa

lumii înconjurătoare

căutîndu-mă să intre în mine să-l acopăr să-l ţin lipit de mine

corpul ei care mă priveşte şi acum care strigă la mine şi mă urăşte

că nu încerc să-l reţin că îi permit să plece incredibilul corp de

CEL MAI  LASCIV POEM

Atît de vii încreţiturile cearceafului !

Sînt capcanele în care mirosul transpiraţiei noastre stă ca un

animal micuţ

şi cu ghearele lungi şi subţiri ne zgîrîie nările, ne leagă mîinile,

sîngele în albul dreptunghiular

e ca petele de cerneală în caietul meu din clasa întîi- sicriu liniar

unde morţii stăteau drepţi de frica riglei metalice a învăţătorului

vocea ta

ca un şarpe domol se încolăceşte în jurul tulpinei umflate  şi pline

de sevă îmi şopteşti

nu pot simţi orgasmul cînd am menstruaţie, şi adaugi numaidecît,

dar îmi place să fiu penetrată

şi ai fost şi ai fost şi ai fost şi ai fost şi ai fost şi ai fost şi ai fost şi ai

Atît de vii încreţiturile cearceafului !

Această exploatare a corpului tău în căutarea depresiunilor cărnii şi a

albiilor  în care alunec extaziat

gura gîtul sînii sexul picioarele drumul acesta îl cunosc foarte bine

ca vecinul orb de la parter care merge la alimentară în fiecare zi

timp de jumătate de secol tuc-

tuc l-am văzut odată în faţa unei gropi de canalizare în care

împungea cu băţul şi zîmbea ( masturbare transcendentală?)

dar închideam ochii- doar ştiam unde eşti- de foarte mult timp- de-

mult aşteptam

Atît de vii încreţiturile cearceafului !

Animalele mici şi abile ca nişte

Cîrtiţe găsesc negreşit nările noastre şi se

Ascund într-acolo se gudură muşcă mirosul acesta ca pe linia-ntîi în

Caiet liniar

Se rostogoleşte vORBeşte doar stiloul acesta ca băţul tuc-

Tuc te găseşte în albul dreptunghiular cerneala de pete

Atît de vii încreţiturile cearceafului !

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Şoaptele vîntului vor curge printre mîinile mici

Cele de culoare verde căutîndu-mi febril respiraţia

Cu ce să le satur, aş putea spune: uitaţi-vă,

Luna pe cer- ca un creier de arici

Cîinii negri- o noapte mişcîndu-se, rar

Hau-hau se aude şi mi-e frică

Mîinile verzi alunecă şi mă ridică

Deasupra norilor roşii, pînă dispar

E rugăciunea gurmandului pe care exaltată o îngîni

Noapte cu mîinile umede mîngîindu-mi ţeasta

Sunt cel care se va trezi dacă se-ntîmplă şi asta

Cu floacele cîinilor negri în gură, cu-n creier în mîini

POEMUL MANSARDEI

mişcările fierbinţi alunecau în părţi diferite
urmele pe lenjeria de pat au scos-o din minţi pe matuşa Vera
care umbla semigoală prin cartier bolborosind furioasă
futicioşii curvarii dracului cînd au să piară odată

îţi povesteam despre dragostea care trăieşte în noi ca o vulpe
în vizuină
care doarme dar cînd se trezeşte muşcă şi linge sîngele roşcat
corpurile noastre se rostogolesc atunci din noapte în noapte
ca pepenii verzi ai mătuşii Vera pe caldarîm la vale care este batrînă şi grasă face pipi din picioare ţin minte striga
ghiavole unde eşti să vină mă-ta să te ieie odată
şi mergea după casă în sarai unde ţuica pic-pic
umplea borcanele pîntecoase sau dacă vreai bosumflatedar îţi povesteam despre dragostea care trăieşte în noi ca nişte
păpuşi ruseşti interminabile şi de aceea foarte frumoase
cînd alte mişcări fierbinţi vor aluneca în părţi diferite
gura ta va fi o mansardă roşcată şi va zîmbi

Poem

În curtea spitalului firicele de iarbă

Ca nişte codiţe de şobolan fratele meu

Chiţcăie prin somn şi atunci mă apropii de urechea lui

Ca de o fîntînă adîncă şi rece în care şoptesc

Priveşte cum se caţără pe lună şi zîmbesc de acolo

Cum le picură sînge din gură ştiu

În ultime clipe vom vedea lucruri pe care

Le simte noaptea cînd

Tremură suprafaţa lui galbenă şi încreţită iar faţa

Noastră îmbătrîneşte şi ochii îşi schimbă culoarea

într-un gri inexpresiv

totuşi, atunci- între dinţii tăi înfricoşaţi-

firicele de sînge ca nişte codiţe de şobolan

Flash în Sarajevo

Caută-mi numele, altul, ceva

Să-mi aducă aminte de viaţă

Ca nişte cioburi

Memoria mea nu

Reţine decît sclipiri şi nici

Sunete

Cel puţin

Să-mi amintesc

Dacă sîngele acesta este al meu

Poemul umilinţei

Acolo, pe malul pietros al Drinei

Unde paralizat rugam prin staţia „Motorola” să vină cineva

Să mă scoată din rahat, da,

Era puţin ironic-literar în acel context

Să revăd linia de subiect din Ivo Andric.

Ca mai apoi să citesc poemul imilinţei:

„Modificări degenerativ distrofice în discurile intervertebrale

lombare. Protruzie anulară L4-L5 dorsal central ( 0,4×1,3 cm), cu

îngustarea canalelor medular şi radicular e (st.). Ligamentul

longitudinal dorsal dislocat la nivelele L4-L5. Prolabări de nuclei

Pulpoşi în corpurile vertebrale adiacente.”

Şi să exclam:

„Cînd nu voi putea merge

Cel puţin să mă pot pişa

De unul singur,

Cel puţin atîta lucru!”

O, deşartă vanitate a bărbatului

Pe malul pietros al Drinei,

Unde atîţia au fost omorîţi!

( Aceste poezii ii apartin lui IUlIAN FRUNTASU si fac parte din antologia NOUA POEZIE BASARABEANA in curs de aparitie