Demolarea gardului cu ghimpi şi euforia exagerată

15.01.2010

Se pare că gardul cu ghimpi de la Prut va fi într-adevăr demolat. Premierul Vlad Filat a semnat deja documentul prin care cere grănicerilor şi administraţiilor publice locale să scoată gardul de sîrmă ghimpată de la frontiera cu Uniunea Europeană. E un fapt îmbucurător, fireşte. Această relicvă sovietică sluţea chipul gingaş al patriei. Era de-a dreptul ciudat faptul că o ţară care se integrează în Europa, care se declară neutră şi paşnică, nu renunţă la zidul cu ghimpi de la frontiera ei cu Europa.

Unii dintre ziariştii autohtoni consideră că avem de-a face cu un moment istoric, cu un eveniment extraordinar, că trebuie să dăm o semnificaţie deosebită demolării gardului cu ghimpi de la Prut. Ziaristul Arcadie Gherasim, bunăoară, scrie în Timpul următoarele: „Eu aş edifica monumente ale ţinerii de minte în toate localităţile prin care a trecut sîrma. Sau aş dărui tuturor şcolilor cîte un metru de sîrmă ghimpată pentru ca şi copiii, şi pedagogii, şi părinţii să privească în fiecare zi hidoasa invenţie de oţel şi să simtă întreaga durere a poporului răstignit fără de voie pe ea”.

Ce să spun? Fireşte, poţi asemui, la rigoare, căderea gardului cu ghimpi de la Prut cu demolarea zidului Berlinului şi să fii cuprins de euforie, să edifici monumente şi să împarţi elevilor şi pedagogilor bucăţi de sîrmă ghimpată. Impresia mea e alta. Faptul acesta – demolarea gardului de sîrmă ghimpată – este necesar şi îmbucurător, fără doar şi poate. Nu sînt sigur însă că avem de-a face cu un moment istoric-extraordinar. Un moment istoric ar fi mai degrabă intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană sau cel puţin liberalizarea regimului de vize cu UE, adică o schimbare reală a stării de fapt.

Demolarea gardului cu ghimpi ar putea să însemne o schimbare a stării de spirit în societate, ceea ce nu e puţin, dar chiar şi aşa euforia şi contemplarea zilnică a “hidoasei invenţii de oţel” mi se par contraproductive şi de prisos. Şi în faţa unei mari realizări e bine să-ţi păstrezi cumpătul şi calmul. Unde mai pui că ţara are încă o sumedenie de probleme de soluţionat, mai stringente decît problema gardului cu ghimpi…

(acest text ii partine lui Iulian Ciocan)